Asfixiat în soba cu vise


Umbre pe zidul netencuit
din jurul gropii cu noroi cald
în grădinița din sârmă ghimpată.

Perechi de botoșei în prag.

E frig aici și urlă tare tante.
Zvâcneste tâmpla,
Plesnește teracota
Și iar e ora de spălat pe dinți.

Încet să nu mă simtă tante:
deschid ușița,
și sar ca ars în sobă.

Nu tu butuci, nu tu cărbune!
E ca la aragaz:
o flacără albastră rece.
Se-stinge și-asta!

-Mă duc sa-mi iau botoșeii să sar în groapa mea de-afară.