Soarele stins

Nu mai am nevoie de mîinile, mînioasele,
cele cu carnea, cu oasele,
cu cine mai știe,
ca să-ti ating frumoasele
mîinile tale, de papadie –
surghiunite în propria piele
și-atîta, atîta de mătăsoase,
ca moartea ar aluneca peste ele
ca Șaptele dupa Șase:
numai vazîndu-le, eu le-aș atinge
cu teama unui Soare ce s-ar stinge