Nu cred în cuvinte ce-s rostite-n șoaptă sau în nobile, perfide idei,
Cred doar în ceea ce pe filă poate așterne un curat și trist condei.
Nu cred în vesele priviri ce-și exhibează falsul, homericul lor râs,
Cred doar in ce urmează unei lacrimi, în sărutul unui biet comun orfan,
În cântecul de dragoste al unei inimi neprădate de perdiție, în visul ei,
Al dragostei.

Nu cred în paradis sau ceruri, în matca focului, tartar.
Cred că ne facem raiul noi, prin iubirea ce o dăm 'nafar',
Cred că ne facem iadul noi, neprimind cerul în ochi, neprivind cerul cu ochii,
Neavând curate mâini, gânduri de fală cernute și-un suflet fetid din cauza urii.
Cred că ne naștem cu un paradis în noi, ce-l ducem în ruină târându-l printr-un neam murdar
Umbrit de-al său cumplit și-amar calvar!

Nu cred în veleitate, acel vrăjmaș ce ucide floarea tinereții noastre,
Cred în voința de a biruii ce e greșit, de a cucerii și sprijinii inimi-albastre.
Nu cred în fericirea ce-o aduce-o viață trăită-n ascetism sau în libertinism,
Cred în ea când e găsită în inimi simple ce veșnic caută-n orice lucru libertatea,
Când e găsită în sacrificiu, într-un prieten, zâmbet sau cerul plin de astre,
În care ne așteaptă o și mai mare și curată dragoste.