Pot să nasc și să ucid amintiri
în câteva secunde; iată, zic: cinci,
șapte, trei, unu, cinci, șapte, trei,
doi, patru, nouă, zece, cinci, doi, patru,
doi, unu, cinci, șapte… destul.
Cred că deja le-am uitat.
Ele au murit foarte tinere, precum unii oameni.
Din fericire – pentru ele, le-am înghețat aici,
în acest scris, fără versuri și fără rimă.
Iar tu tocmai le-ai dezghețat.