plutesc printre frunze foșnind a toamnă
și a cântec strivit sub copite de cerbi
îndemnându-mă să fiu mai aproape de cer
cu amurgul dansându-mi pe frunte
noaptea mă crește a negăsire
în scorburi de nesomn să-mi ascundă privirea

străină de arbori mă caut în întuneric
scriindu-mi pe retină lumina din zori
și purtând pe umeri povara de stele
ochiul cel singur tresare arzând
a neliniște oarbă între zodii lunare

tu aluneci și m-asculți doar un timp
prin grădini șerpuind a ispită