Ce-ai făcut cu inima mea Doamne?
Ai lăsat-o pradă lumii,
Ai lăsat-o-n umbra lunii
S-o mănânce toți nebunii.
Ce-ai făcut cu ochii mei o Doamne?
I-ai văzut cum cad înlăcrimați
Și totuși i-ai lăsat prădați
De-acei cupizi vulturi ‘naripați.
Ce-ai făcut o Doamne cu-al meu suflet?
Era sincer și avid după iubire,
Nu dorea putere, nici avere, doar sfințire.
Și totuși, l-ai lăsat să cadă-n pristăvire.
Ce-ai facut o Doamne cu dreptatea?
Ai dat-o toată-acelor ce-s legați la ochi și gură
Surzi și dominați de ură,
Vicleni și adormiți pe păturile lor de zgură.
Ce-ai făcut cu fericirea Doamne?
O caută toți cu frenezie
Cuprinși de-o-acută amnezie
Ei vin ca să mi-o ceră mie!
Dar eu, cuprins de îndoială
Le spun ca să o ceară Þie.
Tu nu le-o dai nici lor nici mie.