4. trăiește în miezul poeziei, așteptând flacările
serii. punți între stele, ajuns din urmă de mâna
ta. pâna într-un altfel de timp
cai de marmură, câmpiile de gheață
peste care alunec singur.


(Sfârșitul deschis)

5. pereți strângându-mă tot mai tare,
în liniștea nopților sânziene caut uși
spre lumini. Veneau voci înfricoșându-ne;
erai lânga mine și dispăreai
în urmă cu câțiva ani...plutind prin
aer. trenurile deraiau și toată
călătoria lua sfârșit. N-am văzut nimic
ca și cum printr-un tunel
infinit mi s-a deschis drumul.
Iubirea era lagărul în care ne închideam
de bunăvoie și aici îmi lipseai
și aici mă lipseai de cuvânt.


(Sfârșitul deschis)



6. înfruntând moartea, devenind albastru
și mereu vedeam
chipul mamei, mereu îngrijorată,
mereu trezindu-se din coșmarul
vieții respirând adânc și închinându-se
înainte ca ziua să fii început, iar eu
umblând după zei morți,
umbrele trupului îmbătrânit de căutări.


(Sfârșitul deschis)

7. a patra încercare ceea ce vă
doresc și vouă. Întinzi arcul, lași
prada să-ți pătrundă în ochi;
închizi ochiul: săgeata zboară
spre tine și totul devine
sângeriu, cerul dispare și uimire
te cuprinde singur, singur și simți
imediat durerea și o teamă...
totul într-o oglindire de ape.


(Sfârșitul deschis)