Ghicesc cuțitul înfipt în vârful muntelui.
Soarele zugrăvește-n roșu mânerul său de os.
Tabloul e simplu:
Un munte cu un cuțit și un soare-n depărtare.
Stau ochi mirați de-atâta orbire
Și-ți dau de înțeles că i-au pătruns sensul.
Și ei mă caută în ungherul eului meu,
Dar eu mă simt un străin,
Un străin cu un pardesiu și o umbrelă
Ce se plimbă pe străzi sparte.
Și am mai expus un tablou
În spații moarte,
Destrămate de privirea intensă de dincolo.