Îmi ard tâmplele...
Gânduri zbuciumate mi le încarcă...
Râul timpului curge fără șovăire,
Mă roade angoasa unei ultime scântei...


Voluptoasele văpăi din ochi ți se sting,
Un ultim vis îți înădușă suflarea,
Masca timpului te ascunde,
Norii varsă lacrimi de foc...


Pămăntul și nimicniciile lui
Ești chiar tu,stea sfârtecată...
Încă te mai simt,picătură din mine...
Simt cum lumea umbrele te-a furat vieții...