Ne dureau fericirile grămadă
Ca o noapte de Crăciun
Prea albă să ne vadă,
Și poate atunci uitam să tac
Întâia dată.
Vuiau doar îngerii pe stradă,
Buna țesea dulceață în iarna cea de vată
Și eu citeam prin fire
Furtuni de nea din perna-ceastă
Zvonind că nu-i simțire
Nedureroasă-n lumea noastră.

Pasăre nesmulsă din penel.
Ghioceii gem sub lut
zboruri de primăvară.
Ai scris vreodată
pe o frunză necăzută?