Pe mâna cui ești tu acuma țara mea
De nu-ți mai recunoaștem fața ta divină?
De ce ca altădată nu mai ești o stea
La care fiii tăi la sărbători se-nchină?

Cu ce-ai greșit în drumul tău către lumină
De ești așa săracă si neputincioasă?
De ce pe chipul tău fermecător e tină?
De ce copii tăi n-au ce mânca la masă?

Ce lupi s-au năpustit pe plaiul tău de vise?
Ce lipitori s-au strâns pe trupul tău angelic?
Ce planuri diabolice au fost comise
Să-ți nimicească zborul tău cel feciorelnic?

Borfași de rang înalt te guvernează țară
Furându-ți tot ce fiii tăi au strâns cu trudă
Și sfântu-ți nume este-o vorbă de ocară
Iar bravul tău popor degeaba mai asudă

Hoinari ai lumii cu nerușinare vin
Ca să te-aducă zice-se la bunăstare
Și-n urma lor nu ne rămâne decât chin
Nesiguranță sărăcie resemnare

În numele credinței sfinte pentru tine
Farsori nelegiuiți te jefuiesc atare
Imbogățindu-se mereu fără rușine
Trăind în lux deplin desfrâu și imbuibare

În numele democrației și dreptății
Al dragostei nețărmurite de moșie
Vampiri nesățiosi din inima cetății
Sug vlaga ta de-a pururi sfântă Românie

Noi fiii tăi ce te iubim fără simbrie
Și suferim când tu esti vesnic terfelită
Nu vom lăsa prea mult această barbarie
Să joace hopa-tropa-n casa ta cea sfântă

Ne vom uni cu toți atât ne mai rămâne
Sa măturăm prin luptă pleava de pe țară
Și imnul mult iubit "Deșteaptă-te române"
Să fie veșnic rugăciunea noastră iară

Mihail Buricea