Am să mă satur să respir
odată si-odată...
Din plăcere sau chiar din plictiseală
Chiar de azi am început să îmi țin respirația
Să încetinesc să judec să mă judec
Și să îi judec pe acei bieți tineri
Din închisorile de nevinovați
Pe care le-am înființat
În cadrul gerului adunat haotic prin termometrul
Care stă să plesnească din moment în moment

Pe tine nu am să te iert!
Þie am să-ți înmânez ultima mea suflare
Și am să o las să te bântuie
Să-ți îmbâxească creierii
Să te spele de acea logoree a gândurilor
E și normal...
mâine pe vremea asta o să fii liber
printre sticle cu vin intrat în fermentație
Tocmai de aceea azi te iau de prizonier
Mâine de stăpân
Și în trecut și viitor
O să îmi fi un spirit care mă tace
Mă sufla și mă moare