agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-05-09 | [This text should be read in romana] |
Am evadat în Cosmos, de mii de ani departe,
Din ziua primordială gonesc prin spații sparte, Desfid orice durată și-a spațiilor legi, Mă plânge Universul cu lacrimi mari, întregi, Căci nu îmi aflu locul. Și-atunci m-a pedepsit Să nu fiu c-alte stele, să n-am al meu Zenit, Să nu stau lâng-alți aștrii, să nu pot să-i zăresc Și singur, doar cu timpul, cu-eternul să trăiesc. Și am ajuns o stea lucind pe cerul nopții Pierdută-n infinit, lăsată-n mâna sorții. Clipesc făr\' de culoare în marea-eternitate Și-aș vrea să vărs o lacrimă, căci n-am pe nime\' aproape. Zvâcnesc și-atunci încerc, c-o ultimă putere, O rază-n jur s-arunc, dar și aceasta piere, Se stinge-n vidul lumii, nemuritor și rece; Prin el, în mii de ani, eu n-am putut a trece. C-o ultimă sclipire de energie moartă Mă zbat să pot scăpa, dar nu văd nici o poartă. Nici o lumină nu-i ce drumul să-mi arate Și-atunci mă sting încet, încet-încet în moarte. Explozie de-o clipă în urma mea rămâne, În mii de ani lumină și stelele vecine De-abia atuncea află că undeva a fost, În margini de-Univers, un suflet fără rost.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy