vă scriu din mine și mă dor
pe mine însumi de uitare
voi scrie rar tot mai puțin
precum poeții din glosare
voi spune șoarecului: taci!
îmi ronțăi inima prea tare
încet mă-nâncă-mă încet
din mine însumi de uitare
și vouă nu și vouă da
nici nu mai știu nici nu îmi pasă
veți fi tot verzi cum este iarba
cosind ruina peste casă
și peste cer dărâmături
și peste foc și peste oase
bunica în fuior de versuri
un suflet nou de har îmi coase