Dacă pierzi tot, cine rămâi?


Sunt atât de femeie,
Încât iubesc, fac copii și mi-i cresc.
Mândră, îi duc de mânuță
Și-i arăt mamei mele.
Sunt atât de femeie,
Încât fug cu bărbatul
În lume,
Câte trei zile
Amândoi.
Sunt atât de femeie,
Încât am pus răsăritul
Să lovească
Cu diminețile
În fereastra mea.


Ca un câine rău,
A început să latre un gând:

-Dacă pierzi tot, cine rămâi?