când voi ajunge
intrând prin apele râului nevăzut
îmbrăcată în oranj
precum păsările paradisului
îți voi aminti
am mâini de copil
mi se întâmplă să visez
compromisul celor înalți
și atotvăzători

(numai tu știi cum se fac poduri
plecările fără destinație
și cum din veniri ne facem așteptări
la răsărit de lună)

nu știu când voi veni
felinarul s-a stins
rămân orele transparente
nu mai găsesc
harta fotografia
nici măcar cascada în care
te-ai învăluit ultima oară
poate că nu sunt decât
încă un compromis pierdut
în visul copilului
și încerc să uit râul
prin care ieri am plutit