Merg pe firul nostru de ata
Si parca merg pe cioburi de sticla.
Mi-e frica ca s-ar putea taia firul de ata,
Mi-a frica sa mai cant pe clavir o gama.

Nu vreau ca vorbele-mi
Spre tine soptite,
Sa isi piarda luna,
A noapte vopsita.

Cat de greu e sa apesi
Pe corzile-ti vocale
Si sa-mi arunci in fata
Un prafuit "Te iubesc!"?

Sau macar sa te prefaci
Ca iti pui o geana
Peste amorul meu stangaci,
Acoperit de-o innecacioasa smoala.

Imi repet si imi repet
Ca nu mai trebuie sa plang.
Ma apuc sa cant privind inainte
La claviru-mi prieten un mars funerar.