Ma atarnasem de un fir de lumina
ca de un inceput.
Falangele mele albe
se agatau cu disperare
de parca n-ar fi vrut
sa se rupa
de aceasta agonie blanda
a firului
de lumina ce urca spre nesfarsit
sau care cobora de nicaieri.
Deodata lumina
inunda intregul spatiu
asemeni unui cancer intrat
in metastaza
si nu mai stiu
daca am urcat,
daca am coborat...
Poate ca mai sunt inca
cuprins de blanda agonie
a unei lumini
bolnave.