Cand ma rugam patetic portilor cerului
sa se deschida ,
iluzoria secerare de ganduri
se transfera in camere de luat vederi ce
incepusera sa filmeze fragmente de zi ,
cu copii dansand sotronul pe macadam
si cu fete umede trecand pe celalalt trotuar ,
ici pasi pierduti sub ganduri rasfirate ,
colo intalniri ale ochilor cu lumina
iar printre toate cel mai mult
iesea la iveala farsa ce se joaca
dimineata la trezire ,
cand visele iau locul somnului
si se cristalizeaza in filmul vietii noastre...