La porțile orașului vuiește marea
Și bate tare-n poartă, s-o sfărâme
Din pietrele eterne mușcă sarea
Fără să lase urme.

Înlăuntru este trist și gol
Tăcerea doar depune mărturie
Și singur vântul dă ocol
Prin liniștea pustie.

Nebunul strigă-n colț de stradă
Își strigă tare nebunia lui
Și-i singur, moartea să o vadă,
Și-al nimănui.

La porțile orașului vuiește marea
Înlăuntru e pustiu și gol
Nebunul strigă-n colț de stradă
Și moartea-i dă ocol.