Am privirea pierduta, sticla ce-si poarta hartia scortisoara rulata
Imaculata, asemenea caimacului ce-nvesmanta mintea unui nou nascut
Printre valurile cocoasa, trup de Leviathan, revin franturi din "Paradisul pierdut".
Azilul se sinucide incet, peretii scorojiti sarpele ce-si leapada pielea
Podeaua geme, cui infipt in talpa, mi-e foame de setea ta.
Iisuse, pe Gologota nu ai suferit, nici o clipa nu a trecut sa nu dorim macar
Muscatura – sarut, capusa pe-a ta rana albastra
Asemenea mainii care a sculptat cerul…