agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-13 | [This text should be read in romana] |
Lume, lume... ce mult te înșeli
Asupra zâmbetului meu! Fața-mi interioară e atât de mică, Atât de încercănată și atât de tristă: Am încercat mereu totul- Uneori boala, alteori durerea; Uneori sănătatea, alteori împlinirea. Am trăit din poftele cunoașterii, Apoi din poftele cărnii, Iar, mai apoi, din cele ale îndestulării... Mă hrăneam din când în când cu suflet! Lume, lume... ce mult te înșeli Crezând că mă cunoști! Sufletu-mi interior e atât de mare, Atât de dornic și atât de înfometat: N-am încercat mereu totul- Uneori darul, alteori mustrarea; Uneori prietenii, alteori dușmanii. N-am trăit din plânsul mamei mele, Apoi din cel al meu, Iar, mai apoi, din cel al sufletului... Nu m-am hrănit mereu cu fericire! Lume, lume... ce mult te înșeli Crezând că mă ai! Dar ce mult mă înșel însămi Crezând că mă am...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy