Privesc pe geam și e afară
Viscol greu și vreme rea.
Ușor, din cer, fulgi albi coboară
Și-ntunecă încet căderea.

Mă uit și-n sufletu-mi pustiu
Fiorul se strecoară.
Mă-njunghe, mă ucide, știu:
Totul acum va să apară.

E frig afară și eu tremur
Speranță albă mă cuprinde
Și zbor pe șoaptele ce murmur,
Și fug de aste-eumenide.