bănuiesc același fel de sentimente
venite pe scară rulantă. Astfel cum neobservată
trece pata neagră a durerii.
om lângă oameni, noi,
păstrați în colivie, boabe de rouă
sărată. Întoarse , zările se amestecă între ele
ca într-un poker divin.
ating cu pleoapele orice fel de mișcare, cănd
toată viața mi se scurge prin vene
spre aer. contopesc oameni goi,
băniund aceleași sentimente
morbide, mirosind a igrasie tegumentară.
noi, privind peisajul în mișcare.