alerg în copitele cailor
cu potcoavele întoarse pe dos
semn că am iubit invers
de la sfârșit la început
așa cum timpul stă întors
din moarte spre viață
în dezordinea gândurilor

pomii încep să-și mute mugurii
în lemnul băncilor
șterse de iubiri cu iubiri
și încă își mai așteaptă omizile
să-i plângă fluturi
fără zbor

am visat că te întorceai copil
iar eu
alergam să ies din moarte
să îmi șterg visul
cu tine femeie