am tot încercat să-mi dau întâlnire la cinci dimineața
să învăț să scriu poezie din scârțâitul tramvaielor
atunci dacă reușești să mergi destul de repede luna se lasă cucerită
e bine să întrebi oamenii cum se ajunge la piață la biserică
în spatele lor văd cum umbra ta mă așteaptă
cu ciocolată dezbrac toate cele șase etaje
pentru a mă înveli în bocelli și săruturile tale

mereu mă întreb de ce roșesc fetele de la casă
în coșul gol nu e nimic care ne-ar putea împiedica să fim împreună
e ger și buzele mele crăpate ți se par cel mai frumos lucru de pe lume
ne lipim unul de altul ca de un înger din ale cărui aripi picură minunile
tu o idee eu o idee rezonând
într-un timp fără despărțire