Un fluture mi-a dat binețe
Cu mult râvnita-i frumusețe.
Mi-a spus: - Þi-aduc ceva din lume,
Povestea despre o minune :
M-a găzduit mai ieri o floare,
Plângând că sufletul o doare.
A tot sperat că o să vină,
Să o aleagă din grădină,
Un cavaler, s-o dăruiască
Pe ea, minune îngerească,
Altei minuni, frumoasei fete
Și cu aroma ei s-o-mbete...
Eu i-am răspuns: - Pictură vie,
Florii alese dintr-o mie,
Plutește-acum să-i dai de știre
Că mi-a plăcut așa pețire,
Dar n-o s-o smulg din rond de flori
Doar pentru-o clipă de fiori.
Ci fata va veni și-n dar,
Ea apă-strop-mărgăritar,
La rădăcină îi va pune,
Ca drept răspuns pentru minune,
C-Alesul ei i-a oferit
Grădina toată de iubit.