la stația-
al cărei nume- nu mi-l amintesc niciodată-,
sperietoarea de ciori roz mi-a zâmbit:
-Biletul dumneavoastră, vă rog!,
distrată, am scotocit prin buzunare:
trifoiul cu patru foi,
mihaiul uitat într-o gară,
câteva ore...
-Biletul! Biletul!,
a început să zbiere isterică...

înțelegând,
am tras din paginile manuscrisului 3 litere:
-Poftim!

brusc, s-a repezit în cabina șoferului
smulgându-mi hainele,
sărutându-mi obrajii,
înghesuindu-se,
a dispărut- atât de departe... încât(!),
până la capatul liniei,
uitasem cu desăvârșire
de cioara roz pieton rătăcitor
...

Cra, Cra, Cra!
dar voi,
voi, cavaleri ai tristei figuri, mai știți pentru cât timp?