Fascicole din lumile paralele vin uneori
sa ne trezeasca simturile adormite in vise
si tacerea pietrei ne graieste cum ca nu-i
rost de lesin temporal printre flori
si pasiuni caci linia spectrala din inima
nu cunoaste indoiala si curbura la
sfintirea ei cu lacrimile cerului lasat
dintr-o data curcubeu peste vietile noastre
atat de adancite in ziarul de dimineata
si in perspectiva ovala a finalului neasteptat
prezentata zilnic in clipuri cu morti
hoti , macelari , disparitii si cutremure
cand ne-am lua si noi portia de aer revigorant
dar ne uscam amintirile in iluzia altora
si timpul ne rade pe tample albit si-n
toiagul in care ne sprijinim dorintele...

si alergam , alergam , alergam in cursa fara de capat
dupa umbra pierduta undeva in spatele nostru...!