Plouă. Cer negru.
Vânt ce îmi
despletește părul,
și împrăștie parfumul
teilor și al tău
chip răvășit.

Mă pierd
printre aleile
pline de singurătate,
și chipul meu
la fel se pierde
în timp și spațiu.

Încerc să te găsesc
dar nu reușesc să
trec de bariera
dintre mine și tine,
dintre real și ireal
dintre bine și rău.

Plouă. Iar negru
chiar și in
fața ochilor mei
ești tu tristă
și vrei să spui
ceva dar...nu poți.

Ziua s-a sfârșit
eu tot cu chipul
răvășit și pierdut
în spațiu și timp
am rămas același
neschimbat ,azi.