Zadarnic mor și clipele și anii,
Și oamenii… ca florile din glastră se-ofilesc –
Căci viața-i doar o nesfârșită toamnă,
Cu lacrimi calde… și ostenitele ploi reci.

Zadarnic așteptăm ca ieri să fie mâine,
Și ne urâm… uitându-i pe cei ce ne iubesc –
Căci viața-i doar o lungă și geroasă iarnă,
Cu-ncercănate chipuri… de tristele-i zăpezi.

Zadarnic ne încearcă plăcerile trupești,
Și sufletul… și sufletul tânjește-o evadare –
Căci viața-i doar o scurtă primăvară,
Ce nu ști când începe… și nu ști când sfârșești.

Zadarnic căutăm răspunsuri la-ntrebări,
Și mai zadarnic… atunci când le găsești –
Căci viața-i doar o efemeră vară,
Ce nici măcar… n-apuci s-o mai trăiești.