alergam pe pereți
cu ferestrele întoarse spre noi
ne pierdeam unul în celălalt
umbra din lună
și ne așezam în miezul nopții
întorși în lumina ei
mai goi
mai liberi
și mai doriți

mă strecor în tine nebănuit
și te trezești îmbrățișată
de aroma sărutului uitat pe pernă
când nu îți eram

te-am rupt din rădăcina visului
cu părul răvășit în grădini
așteptai să picur primăvara
din pleoape
în lemnul baldachinului
unde îți odihneai iubirea