pe după ramuri orbii dorm în pene
fără de pleoape puii cresc în ochi
o gheară-n gât oprește lăcrimarea
atâtor muguri decojiți de rost

sălbăticiunea ia în botul său sămânța
copitele-i se-ntorn în rădăcini
îi cresc în coarne frunze de lumină
în urma clară vina altor mâini

încremenește norul moare stânca
din mări se nasc noi creste de zăpadă
atâtea scorburi peșteri adâncesc
sălașul unde foamea rupe timpul