In sufletu-mi gaunos
Rataceste o strofa,
Senila,pierduta,
Sta sa se duca.

Mintea-mi alearga
Prin sufletu-mi gaunos.
Repede,repede!
Sa nu se piarda!

Deodata mintea vede o umbra,
Chiar dupa colt,
Se uita si vede
Ca era doar un vers.

Un vers l-a gasit.
Au mai ramas trei
Ce ratacesc ascunse
Prin sufletu-mi gaunos.

MIntea-mi incepe a deschide
Usile sufletului gaunos,
Usurel,cu grija,
Sa nu iasa vreun sentiment.

Ce se vede acolo?
Aha!inca un vers.
Dar versul arunca
In minte c-o litera.

A ramas schilod versul acela
Si-acum ii cere mintii
Litera-ntregitoare,
Atat de necesara pentru vers.

"Preda-te!"zice mintea.
"Gata ma predau!zice versul,
Dar numai da-mi litera
Sa-mi intregesc cuvantul!"

Acum mintea are doua versuri
Si cam s-a saturat de cautat.
A obosit saraca minte sa tot alerge
Prin sufletu-mi gaunos.

Mintea striga tare:
"Hei!versul trei!
Te predai daca-ti fac cunostinta
C-o tanara si frumoasa versa?"

Incet,incet,versul se apropie de minte.
"E frumoasa tare versa ta?"
"Te-am mint eu vreodata pe tine?"intreba mintea.
"O,nu,gata,ma predau!"

Si uite asa se adunara trei versuri.
Se gandeste mintea
Unde sa gaseasca
Al patru-lea vers.

Striga mintea si de data asta:
"Versu' patru,unde esti?
Vino-ncoace,iti propun un targ!"
Auzind de targ versul,lacom,a venit.

"Ce fel da targ propui tu ,minteo?"
"Ce-ai spune tu,versule,
Daca ti-as mai da un cuvant?"
"Inca un cuvant?Gata!Ma dau prins!"

Uite asa mintea a intregit strofa
Si se puse iar pe lucru.
Inchide bine usa minteo,
Poate-ti scapa vreun cuvant!