Am locuit deasupra unui gol,
Spațiu imens și fără rost,
Vecin cu un profesor de matematică,
Ce știa limba franceză
Și multe altele ce nu contează în viață.

Locuiam la etajul întâi.
O așezare potrivită pentru a se vedea
Alfa și omega în vârsta mea.

Când veneai dinspre lume
Treceai pe lângă tomberon
Și pe lângă o imensă apă de ploaie
Căzută pe stradă din toamnă,
Ce aștepta frigul să înghețe
Și zăpada să o acopere,
Hrănind câinii nimănui și ai vecinilor
Din resturile refuzate și aruncate
În ea din guri de bloc.

Am venit aici într-o toamnă caldă
Cu 60 Km/h și într-un short.
Purtam soția după mine.
Un trofeu pentru un eventual raft.

Aici și-a pierdut fusta favorită,
Când am mutat hainele din șifoneriul,
Pe care îl tăiasem cu pânza de bonfaier,
Pentru al face în două canate din trei.

Tot aici am inventat dintr-un ram
Un suport pentru flori de glastră,
Ce cresc lângă perdeaua din sufragerie.

De aici am plecat după ce am ucis primul copil.

Cei care au cumpărat au murit inutil,
Ca orice mort, după ce au dat apă rece
O viață întreagă cu stil,
Pentru a mai trăi încă puțin.

…………………………………..

Am locuit deasupra unui gol
Și, deși cred că a fost o umbră de nor,
Încă simt că locuiesc înterior
Într-un imens spațiu cu același decor.