S-aude întâi un murmur.
Un vuiet care crește.
Un zvon al depărtării
Ce mă neliniștește.

S-apropie și urcă,
Ecoul își atrage,
Reverberat de dealuri
Se frânge și se sparge.

S-adună și-mi aduce
Miros de ars și frică,
Coboară și dispare...
Dar iarăși se ridică

Și chiar atunci când pare
Că se îndepărtează
Un șuierat sinistru
Și urlete de groază...