ai adormit încovoiat lângă zidul fără porți
un somn transparent prin care copiii
îți urmăreau visele ca pe desene animate
îți șopteau la ureche ce personaj să moară
și să reînvie de șapte ori

copiii nu mor niciodată

tu nu atingeai visul de teamă
să nu lași din tine
vreo picătură de infern

ce bine că nu suntem mari

se bucurau ca de-o minune
văzând cum visul devine
deodată real

tu încercai să mai dormi o zi
mințindu-te
nimeni nu moare aici

infernul e în altă parte