Eram un orb dus de mână,
Eram un orb dus de mână
Până pe muchia prăpastiei
Ascultam hăul cum sună.
Ascultă, ascultă, îmi spuneau
Răsuna o melodie divină
Mă mângâiau cu mâna caldă,
Înmănușată, imensă
Era o lumină pură, strivitoare
Pleoapele mele erau numai sânge
Dedesubt țări, orașe, fluvii
Pluteau în cenușă, agonizau
Nu știam
Era o muzică stranie, venea
Un miros de flori uriașe; mă simțeam fericit
Eram un orb dus de mână.