a scrie frumos

a scrie frumos reprezintă ipocrizie
mi-e dor de preistoricul scrisului meu
când încă o altă mână nu îmi dresase încheietura
să maimuțărească adevărul
nimeni nu știe de ce se scrie
de ce zilnic atâta hârtie
e asasinată pe rugul vanităților

oamenii sunt la fel dintotdeauna
nu știu de unde vin
nu cunosc unde se duc
în schimb își împing unul altuia pădurile amputate
în ochi:
- uite! uite! acesta sunt eu!

mai sinceră e o prostituată decât un scriitor
și dintre toți cei mai răi sunt aceia isterizați:
- eu scriu pentru mine!
apoi își pun poalele sufletului în cap
să îi vadă lumea și
dacă nu poate să îi iubească
măcar să îi plătească pentru serviciul oferit

ați călcat vreodată într-o baligă proaspătă?
acesta este sentimentul pe care îl am când citesc
limbile înșerpite
îți ștergi privirea de orice fir de iarbă
însă îți pare
că mai tare te murdărești
și nici iarba nu mai este curată

în urma ta vor veni turmele blânde să pască
nu au noțiuni estetice
înghit acromatic
și astfel laptele singurul lapte al lumii
va fi contaminat
de paraziții descompunerii

am renunțat să mai mănânc
așezat fără tacâm la masă
trag piper pe nas în ochi fumul lumânărilor
până când propriile lacrimi
din ce în ce mai repezi mai condimentate
îmi pătrund în gură

dar ăsta nu este un motiv de bucurie
mănânc mai multe lacrimi
mă satur mai mult de viață
asta înseamnă că am trăit destul ca
tata să nu mă mai sune
mama să nu mă mai sune
copilul să nu mă mai sune
vecinul să nu mă mai sune
prietenul să nu mă mai sune
câinele să nu își mai scuture zgarda
ca un clopoțel ieșitului în lume
și numai apa marelui plâns
îmi sună în cap de parcă
din mine ar urma să se nască în curând
o nouă marae mortis
din care sepiile scriu pergamentul cerului
literele înclinate spre stânga neînchinării
vae victis