O,in acea dimineata binecuvantata
lotusii izbeau cu parfumul,
Preadivinul se suia in Corabia Plecarii.


O,ma scaldau in durere si extaz
suvoaiele lacrimilor de pe mii de fete,
o,cuvintele impietrisera!


El,Lotusul intre lotusi,
Gratia deasupra ingerilor,
radia nectarul aurorei...


Glasul Sau soptit,stins,a cerut
ultimele intrebari.


Tacere-mormant
spalat in furtunile ochilor.


Vazand aceasta,El se sui pe punte...


"Stai!"am strigat sarind inainte,
ochii Sai licarira,
o negraita blandete imi astepta nedumerirea.


"Vreau...stiu ca orice intrebare
isi are in mine radacina raspunsului,
dar,
dar...
--zagazurile fluviilor interioare mi s-au rupt
peste sufletul gol--
dar...


...te iubesc?
Te iubesc cu adevarat?..."


Preadivinul zambi,
genele trasera obloanele,
ridicand ancora.


Sarutam praful
ce-i saruta picioarele,
zambetul mi se infipsese dincolo de fiinta,
dincolo de suflet...


Uriasele valuri negre facura vasul pierdut...


Atunci a inceput totul,
marea calatorie prin cascada petalelor
secolelor,


candva,
voi fi asemenea Lui,
binecuvantarea Lotusului:
fagaduinta Eliberarii.


Dar ceva din mine
ramane pentru totdeauna acolo:


La picioarele Invatatorului...