Femeia aceea
așteaptă o chemare-
aceea a unui înger.

Femeia aceea
tânjește doar uneori
după o clipă
în care, bărbatul
să o compătimească
și atunci doar
cu întrebarea:
"Dragă, oare cum mai reziști?"
iar Ea să-i răspundă:
"Dragule, eu rezist până la ultima picătură!"

Femeii aceleia
îi plânge zilnic
sufletul,
dar nu lasă să se întrevadă
niciodată.

Femeia aceea
sparge oricând
borcane
ș-apoi le regretă
cioburile.

Femeia aceea
se tratează
seara de seara
cu un remarcabil
medicament-
rugaciunea-
pentru a-si vindeca
zilele de ieri.

Femeia aceea
nu se recunoaste niciodata
înfrântă
riscă si luptă pe
un câmp al
necunoscutului.

Femeia aceea
e o suverana peste suverane
o entitate
de neatins.

Femeia aceea
stie sa fie totdeauna
o prima si ultima
donă.

Fiinta aceea
e o femeie
o floare
o nestemata...

1-8 martie 2006