Culc noaptea
care-mi iese-n cale
pe un roi de trandafiri
că trudește fără mîngîiere
și fumegă de tristeți
ca toți batrînii pamîntului
ce nu mai aparțin nimănui...
O acopăr cu sufletul
o îmbrățișez cu inima
și o apăr; da, o apăr
de furia fiilor veniți
să-i ia bogația chinului.
Și o apăr; da, o apăr
de furia fiilor veniți
doar să-i răpească ruinele
în azilul uitării.