m-au răsturnat fluturii
omidă în livada sânilor
se așează între umeri
unul după altul
în continuarea dorinței de a înțelege
că ești
între zecile de picioare un măr

am să îl mușc
buzele îmi sunt dulci în carnea ta
de verde neprețuit
dar mă dor toate tălpile când
te găsesc deasupra cerului ridicată în tulpini
cu crengile uscate spre tine
încă un drum
tu
nu îmi răspunzi

legate la ochi
zilele se înrămează spre noptieră
în alb și negru
și se învelesc cu nopțile dezbrăcate de noi
când te saturi de mine omidă

mă strigă fluture
și am să te duc în culori
departe
de a fi doar un măr
am să te cobor câteva lumi
floare răsărită cu soarele pe umeri
din umbra lui verde să prindă viață
și poate că
se adună în petalele ei
metamorfoza unui alt cer
pentru un fluture și o floare