Să vezi ce-a fost și ce-a rămas
Dintr-un început albastru
Cu mult mai scurt decât un ceas,
Cu mult mai vechi decât un castru.

Să fii pribeagul lumii reci,
Un cronicar al vieții voastre;
În gând să vii, în vis să pleci,
Rătăcitor pe drum de astre.

Privind în tine să găsești
Splendoarea lumii și durerea
De-a nu putea să-ți amintești
Ce gust avea cândva tăcerea.

Să porți mereu în tine visul
Ce te-a trezit din nemurire.
În suflet să cuprinzi abisul
Printr-o scânteie și-o privire.