Pierdute-mi sunt gâdurile in nori
pierdut e visul cel din zori
Dulcele vis pe care-l uiți usor
Amarul vis de neuitat.

Pierduta-i caldura soapei tale
Parfumul zilelor de odinioara
Mireasma ta.
Pierdut e chipul tău in mintea mea. tu exiști?

incătușată in lanțuri grele
Pierdută-i libertatea pe vecie.
Captivi in colivie
Captivi etern in obișnuință
Până când timpul va spulbera
Și ultima amintire
A libertății ce n-a existat. Parfumul ei!

O, tu! Adânc sentiment de pierdere
De rătăcire
Ecoul urletului de eliberare
Se stinge-n urma ta
Și colivia se inchide.
Și nu o mai vedem. Căci nu știm că există!

Suntem iar prinși in iluzie
in viața ce-i rutină.
In timpul ce-i identic.
Plictisitor. Rotund. La fel
Cu toții la fel de pierduți.
Iar eu, pierdută intre pierduți!