ne priveam prin luna dezbrăcată de minciuni
parcă stă să aprindă lumânări
pe pleoapa visului
pictat cu fâlfâit de licurici
și încercam zborul spre nebunia
de a fi doi

când nu îmi erai
sentimentele dorințele
erau doar asteroizii unei inimi frânte
iar tu mă rătăceai faun
și îmi învățai sămânța
să pășească prin grădini
cu mine înălțat spre cer
iubitul tău

încet
realitatea ne desenează
femeie și bărbat
mă ascultă
cum foșnesc sentimentele
lângă inima ta
în zi
îmi ești si îți sunt