Dinapoia mea
ies umbre din rîu
să treacă munții.


Trei guri de cer
pun stăpînire
pe arborii zburători,
fulgerele îmi cad in palme.


În dreptul celor dinlăuntru
sînt ieșiri de pămînt
dar nu se arată
pînă la a doua tălmăcire
a semnelor-
și răsună furia frămîntărilor.


Sabia locuiește intr-o prezicere
deasupra capului de pod
de se vede deslușită
desimea istovirii.


Chem în mine ultima putere
fără să dau de știre;
urc în galop întins-,
noaptea mă ține
pe șerpii descolăciți
ai drumului noduros.


Și iau rob lăcrimarul
și iau roabe răcrimariile.