O parabolă o simplă parabolă este acest tărâm
ale cărui granițe de ceață sunt survolate de frunzele toamnei gonite de austru.
Nevoia de a locui este substituită prozodic de placerea
de a te lăsa locuit. În fond, hățurile elastice dintre locutor și receptor
îi aduc, fără intenție, reciproc, în poziția de trăpaș sau,
în aceea restrictivă de minuscul jockeu.
Un joc în care nimeni nu câștigă, un joc în care partenerii
își slujesc reciproc drept otravă
un război prin care se cuceresc redutele unei alte stări fluente
un joc la care mă opun : - descriindu-l ma las copleșit
de lava și suflul și sulful lui.

Să ne facem transfuzii de gânduri, să ne schimbăm, între noi
grupa sangvină a adevărului și a minciunii celei abil tăinuite
numai de cortexul nostru știută.
V-aș face perfuzii cu glucofericire, cu esența veștilor bune
dacă n-aș fi eu însumi bolnav.

Să ne trezim o secundă din amnezica agonie
și să mușcăm garoul metalic, tabla lui de rugină,
mușcați, privighetoarea cântă și cerul, cerul din nefericire,
Oh, cerul e un alt domeniu de referință.

Să ne spălăm ferestrele și cât mai e soare
să privim razele care ating copacii închipuindu-ne
că ar atinge însăși cuvintele noastre de mulțumire.
Priviți cum aplaudă copacii luna noiembrie!
Priviți cum nisipul a fost facut geam noi înșine am fost facuți
geam (armat și nu prea) prin care se poate vedea și asculta
Și chiar se poate vedea.