Se prea poate să fi greșit.

În ora târzie a nopții semafoarele clipesc,
Acolada dintre tine și tine
Mă determină să mă regăsesc,

Întind brațe albe, marmoreene,
Spre silaba gândului care a trădat
Și nu pot iubi dincolo de întuneric
Decât urma unui reflex sacadat
Al certitudinii că dacă m-aș fi oprit
Acest ‘eu’ nu s-ar mai fi întâmplat.