agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-15 | [This text should be read in romana] |
Viața, uneori, stă cuibărită în om
sub o tumoră mare. Amenință cu fuga de nu știi s-o primești când vizită îți face. Aleargă moartea în noi, cu viața e în război. Un timp noi stăm pe tușă Privim înmărmuriți. Cum oare să se aprindă lumina din credință? Cum oare să mai ardă un foc ce n-are lemne? Vor fi mereu în jur câțiva să-ți mai arunce un vreasc, un lemn mai mare... Dar alții aruncă apă că focul lor e stins și deci firescul lor este și al tău să fie la fel de stins și gol. Păstrăm în noi mlădița cea de copil ștrengar Păstrăm în noi ascunsă speranța de a fi iar copil la sânul mamei, în dulce legănat de cântec alintat. Iubim când spunem: Mami! Iubim când spunem: Tati! Ne doare buba: Au! Ne doare soarta noastră de rupți din patul cald și aruncați afară, în frig, pe ploi, ninsoare. Tot timpul așteptăm Tot timpul dependenți Ne plânge în suflet chipul cu plete bucălate, cu obrajii rotofei din poza de altădată. Nu-i mama ca să șteargă de pe obraz plânsoarea. Vai, mamă unde ești? Când oare te-am lăsat și am plecat de acasă? Dar ploaie nu-i tot timpul și nici zăpadă doar. Iar soarele apare că trebuie să apară Și răsărituri multe ne e dat să vedem. Hei, mamă, parcă ești în raza ce coboară să îmi mângâie obrazul. Hei, tată, parcă iar eu te-am simțit pe creștet și în păr cănd îmi umblai Tu îmi spuneai că-i vântul, dar te jucai cu mine de-a este ori nu este Și atunci spuneam eu: BAU!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy